La polul opus se află o minoritate de sub 10%. Aceștia sunt oamenii cu un spirit cu adevărat independent, cei care caută să înțeleagă lumea și să se adapteze, ignorând presiunea turmei. Spre deosebire de majoritate, atunci când un spirit liber dă peste o informație „interzisă” sau neortodoxă, el nu simte frică, ci entuziasm. Vede acolo oportunitatea de a descoperi adevărul și de a câștiga un avantaj real. Trebuie subliniat un aspect esențial: tiparul „social” nu este neapărat mai puțin inteligent. Chiar și un om cu o minte sclipitoare, dacă este dominat de reflexul de turmă, își va folosi geniul exclusiv pentru a justifica minciunile convenabile și dogmele populare ale momentului. Diferența nu stă așadar în coeficientul de inteligență, ci în curajul de a sta singur împotriva curentului.
Implicațiile acestui fenomen în lupta politică sunt colosale. Degeaba vii cu argumente impecabile în fața maselor. Dacă oamenii simt că o idee este disprețuită de majoritate sau de autorități, frica de ostracizare îi va face să jure fără ezitare că cerul este verde și oceanul roșu. Nu poți trezi o mulțime apelând la rațiune când ea este paralizată de frica de a nu fi „la fel cu ceilalți”. Din acest motiv, propaganda directă către mase este adesea o luptă cu morile de vânt cât timp ești perceput ca o mișcare marginală. Majoritatea te va susține abia atunci când va deveni la modă și comod să o facă, niciodată mai devreme.
Prin urmare, succesul nu depinde de aprobarea imediată a mulțimii. Adevărata putere constă în capacitatea de a dicta ce este acceptabil și ce este condamnabil din punct de vedere social. Până acolo însă, eforturile trebuie concentrate pe captarea acelei minorități de spirite libere, capabile să gândească dincolo de tabuuri. Ei formează adevărata aristocrație a unui popor și avangarda oricărei revoluții. William Pierce a numit acest fenomen „principiul lemmingului” – făcând referire la micile rozătoare care se aruncă orbește de pe stâncă doar pentru că își urmează semenii. Pentru noi, a înțelege această mecanică psihologică înseamnă a face diferența clară dintre idealism naiv și o victorie calculată.








