Marcelina Uncu - Psihoterapeut, Psiholog Clinician, Consilier Parental: post #520 — TG.ME

Există femei care, după multă muncă interioară, nu mai încearcă să se prefacǎ puternice, vesele, iubitoare, blânde, feminine, sexuale, calde, cu încredere în sine, etc.. Aceste femei pur și simplu SUNT, trǎiesc, savureazǎ. Aceste femei au trecut prin ani de întrebări, cǎutǎri, prin terapie, dar mai ales prin întâlniri incomode cu propriile umbre. S-au întâlnit cu multe părți din ele pe care altădată le-ar fi ascuns: furia, rușinea, vulnerabilitatea, dorința, sexualitatea, bucuria etc.. S-au uitat la fiecare parte, nu le-au mai negat, refuzat sau împins în întuneric, doar le-au adus încet în lumină recunoscându-le și descoperindu-le foarte bine, până când au devenit parte din același întreg. O astfel de femeie nu mai supraviețuiește fragmentată, ea trǎiește mai împǎcatǎ cu sine, mai conștientă de cine este, mai conectatǎ cu sine. (Nu zic integratǎ, pentru cǎ pǎrerea mea este cǎ nimeni nu reușește sǎ se integreze total 100%.) În astfel de femeie există o mulțime de lucruri concomitent: tandrețe + forță, fragilitate + hotărâre, copilul rănit + femeia matură care îl ține în brațe. Ea nu mai încearcă să fie corectǎ dupǎ corectul cuiva, cuminte sau acceptată. Ea a învățat să FIE așa cum este, fǎrǎ sǎ-i fie fricǎ cǎ nimeni nu o va accepta, iubi, înțelege, vedea, ajuta, salva, etc.. Feminitatea ei devine starea ei și nu mai fuge sǎ învețe la un curs nou cum sǎ joace rolul de femininǎ. Sexualitatea ei nu mai este rușine, atragere și/sau instrument de validare. Sexualitatea ei devine energie vie, firească, care curge prin corp fără teamă, deoarece o cunoaște și o respectǎ, și nu permite nimǎnui sǎ o foloseascǎ. Ea a înțeles că trupul nu este un adversar al sufletului ei, pentru cǎ atunci când ai conexiunea cu corpul tǎu - simți cǎ acesta este locul în care viața se simte cel mai adevărat. Ea nu mai caută să impresioneze, și nici nu seduce. Pur și simplu există în ea o liniște, luminǎ și o claritate care se simte indubidabil. Iar lângǎ ea, unii oameni se simt inspirați, în timp ce alții se simt incomod pentru cǎ nu rezistǎ, pentru că o femeie care s-a întâlnit cu ea însăși devine, fără să vrea, o oglindă. În lumina ei se văd și părțile pe care alții încă le evită, și atunci ei încep sǎ o urascǎ/critice/comenteze/o facǎ dușmanul tuturor. Și știți ce face ea? Nicodatǎ nu luptă cu asta, pentru cǎ nu mai încearcă să convingă pe nimeni. Nu are nevoie să domine sau să se apere continuu. Ea știe cine este, ce poate, ce simte, ce pǎrți din ea are, ce poate oferi și ce nu va mai accepta. Aceasta este siguranța interioarǎ, la care a lucrat mult timp, s-a luptat mult singurǎ cu ea, a plâns, a suferit, a durut, și a fǎcut pace cu ea. Dacă întâlnești o astfel de femeie, ai putea crede că este doar calmă sau sigură pe sine (sau poate îi vei spune cǎ e prea într-un fel sau altul). Iar dacǎ te critici cǎ vrei sǎ fii la fel, sǎ știi cǎ de fapt, în spatele acelei liniști există o istorie lungă și grea de reconstrucție interioară. Și NU, ea NU ESTE perfectă. Tocmai de aceea îți place. Prezența ei are energie, forțǎ, căldură și adevăr, pentru cǎ își cunoaște și iubește imperfecțiunile. 🤍 ©Marcelina Uncu / toate drepturile rezervate/