În ultimele săptămâni am ascultat zeci de minute de înregistrări cu… — Veronica Coberman — TG.ME

În ultimele săptămâni am ascultat zeci de minute de înregistrări cu temele cursanților mei. Oameni diferiți. Voci diferite. Ritmuri diferite. Și totuși, aceleași lucruri se repetă surprinzător de des. 1. Gândul este mai rapid decât gura. Știi foarte bine ce vrei să spui, dar te grăbești să ajungi la următoarea idee și începi să „tai” din cuvinte. 2. Începutul cuvântului se aude. Finalul… mai puțin. Ultimele consoane dispar primele atunci când crește viteza. 3. Consoanele rămân, vocalele se scurtează. Și ajungem să spunem un cuvânt care nouă ni se pare perfect clar, dar interlocutorul trebuie să-l reconstruiască din context. 4. Când avem nevoie de o secundă să ne gândim, ne este greu să tăcem. Așa apar „ăăă”, „deci”, „cumva”, ples­căielile sau alte sunete care umplu pauza. 5. Vorbim repede și credem că soluția este să vorbim mai lent. Nu neapărat. Scopul meu nu este să fac oamenii să vorbească lent, ci să-i ajut să vorbească precis chiar și atunci când ritmul lor natural este alert. 6. Facem exercițiile impecabil, dar adevărata provocare începe după exercițiu. Poți spune BRA–BRE–BRI perfect. Întrebarea este: se va auzi diferența când povestești ceva unui coleg, intri într-un meeting, susții o prezentare sau răspunzi spontan la o întrebare? Aici începe, de fapt, munca mea preferată. Nu exersăm frământări de limbă ca să devenim buni la frământări de limbă. :) Le folosim pentru a crea mecanisme care, prin repetiție, ajung să apară automat în vorbirea de fiecare zi. Iar unul dintre cele mai frumoase momente este când aud într-o temă: „Prima dată nu mi-a ieșit. M-am ascultat. Am înțeles unde greșesc. Am repetat. Și a treia oară mi-a ieșit.” Asta înseamnă că nu mai corectez doar eu din exterior. Omul începe să-și audă singur vorbirea. Și de acolo începe schimbarea reală. În următoarea ediție a cursului de dicție și discurs public vom lucra exact cu aceste mecanisme: de la cum articulezi, până la cum îți organizezi ideea și o livrezi astfel încât ceilalți să vrea să te asculte. Pentru că o voce bună nu este doar o voce care se aude. Este una care se înțelege, se urmărește și rămâne. Pe 5 octombrie începem ediția 45 a cursului online de dicție și discurs public în grup. Pune un “+” în comentarii. Așa voi înțelege dacă ești interesat/ă de ce presupune participarea la acest curs.